Rupe-ma! Rupe-ma! Rupe-ma!

Din umeri numai oase, cioturi

Imi ies. Pe fata numai cuie si spini

Se tes. 

Cersesc, cu gandul spre un alt univers,

Aer si apa si foc si pamant

Ca sa arunc inca un semn bun

De om nebun

La picioarele voastre.

Dar nu pot, refulez,

Sfidati-mi voi mintea, trupul, gandul!

Sfidati-mi voi tot, eu am facut-o ani de-a randul,

Va rog, rupeti din mine copaci si faceti viori,

Scoateti-mi ochii si transformatii in sori!

Scoateti-mi si inima si puneti-o pe-altar

Caci nu mai vreau, nu mai pot,

Nu mai vad de spini deloc.

Sunt plina de cuie, de oase si cioturi,

Subjugata de piele, condamnata-ntr-un trup,

Nu mai vreau sa fiu om, nu mai vreau sa lupt! 

Reclame