​Se intampla sa fiu intr-o cladire rotunda si inalta. Alergam in sus pe scari sa scap de o persoana care ma urmarea. Ajungand la ultimul etaj, am intrat si mai tare in panica vazand ca nu mai am unde sa fug. Era galagie si auzeam pasi dupa mine pe scari, iar sangele imi pompa in urechi din ce in ce mai tare. Genunchii mei deveneau din ce in ce mai instabili iar gatul ma ustura groaznic. Brusc am vazut o usa catre iesirea de urgenta. Deschizand-o din fuga, talpa piciorului meu a trecut pragul si am inceput sa cad. O cadere fara avertisment si fara precedent. Parca timpul se oprise in loc si totul a amortit pe langa mine. O cadere lina, in care nu auzeam decat vuietul aerului pe langa urechile mele si m-am relaxat. Scapasem. Nu mai aveam puterea de a face ceva. Trebuia doar sa cad, fara a ma ingrijora de urmari. Finalul era inevitabil. Nu tin minte cat a durat caderea aceea. Parea sa nu existe vreun pamant de care sa ma izbesc. Mi-am spus ca asta e, va trebui sa cad la nesfarsit. Nu era ceva neplacut. Din contra. In atmosfera crepusculara cu nuante rozalii, ma simteam ca intr-o dup-amiaza de vara nu prea calda, nici prea rece, in care razele soarelui cadeau pe pielea mea atat de lin si familiar, de parca ne-am fi cunoscut de la inceputul universului. Dupa mai multe minute care au parut a fi ore, ceva a trecut in zbor pe langa mine. Parea a fi o pasare. Nu am reusit sa vad detalii. La scurt timp, a mai trecut o data, si inca o data si mi-am dat seama ca, de fapt, nu era doar una ci mult mai multe si ca ma urmareau pe mine in cadere. La scurt timp, campul meu vizual a fost intunecat de pasari si pene negre innecacioase care imi intrau si in gura si in nas. Incepusera sa ma ciupeasca de spate. Simteam cum scormonesc cu ciocul in pielea mea si cum si-l baga pe sub  oase, iar durerea devenind insuportabila. Am inceput sa urlu si sa ma zbat, incercand sa le alung, dar ele isi bagau ciocul mai adanc printre coastele mele de fiecare data cand ma zbateam. Printre lacrimi si urlete de durere intr-o cadere infinita, eram mancata de pasari. Brusc, au inceput sa dispara una cate una pana nu a mai ramas nici o pana. Corpul parca mi-era mai greoi dar gravitatia lucra invers. In loc sa cad mai repede, incepusem sa incetinesc. Muschii si oasele spatelui ma dureau cu atat mai tare cu cat am inceput sa incetinesc. Rostogolindu-ma cu fata in jos, an vazut pamantul. Era acolo, sub mine, cu muntii cat o unghie de mici, dar se mareau cu cat ma apropiam mai mult. Am intrat in panica. Aveam sa ma prabusesc. Nu stiam ce sa fac. Simteam cum incetinesc si speram doar ca momentul inpactului sa ma lase intreaga. Aproape,  aproape, mai mare, mai detaliat, copaci, un rau, un cerb. Un cerb? Nevrand sa vad cum se va intampla, am inchis ochii asteptand impactul, numarand invers: 5..4..3..2..1. Stop. M-am oprit. Vuietul aerului s-a oprit si nu a ramas decat tiuitul enervant al linistii. Nici macar propria respiratie n-o mai auzeam pentru ca uitasem sa fac asta. Deschisesem ochii si vad o furnica. Nasul meu aproape atingea pamantul iar corpul meu plutea la suprafata solului. Si cad. Impactul m-a facut sa ma trezesc cu soc de parca as fi fost smulsa din lumea viselor si izbita de-o mana uriasa nevazuta in propriul pat. Eram acasa. Eram treaza. Nu mai cadeam de nicaieri. Am privit tavanul camerei mele si am expirat usurata ca eram cu picioarele pe pamant.  „Slava Domnului” imi tot repetam in minte. Nu sunt eu prea pioasa, dar in momentul ala nu stiam cui sa multumesc c-a fost doar un vis. Am incercat sa ma misc, dar o durere ascutita mi-a curpins umerii si spatele de parca m-a izbit cineva de toti peretii. Un fosnet. Mai misc o data, de data aceasta o mana si aud alt fosnet. Ce se aude? Incerc, din rasputeri sa ma ridic si cu niste dureri oribile de spate, reusesc. Imaginea din fata ochilor mei aproape ca m-a facut sa lesin. Camera mea, camera mea draguta si luminoasa, haotica dar ordonata era plina de pene negre si pete de sange. Peste tot erau numai pene negre, pana si patul si patura.cu care eram acoperita era plin tot de pene si sange. Stropi de sange peste tot. Un miros dulce, la fel ca o aroma de ceai imbata aerul. Nu stiu cat am stat sa ma holbez la imaginea de groaza din fata ochilor, dar stiu ca o durere oriba de spate m-a scos din soc si aproape am urlat de durere. De fapt, imi venea sa urlu si de spaima, si de groaza, si de nervi si de soc. Am incercat sa duc mana stanga pe omoplatul drept ca sa imi masez durere, dar in loc sa ating piele, am atins puf si pene. O malformatie osoasa ce crestea din spatele meu era acoperita cu puf si pene. Imediat am inceput sa-mi verific tot spatele pipaindu-ma si am gasit aceeasi oroare si pe partea stanga a spatelui. Os cu puf si pene. Am lesinat. Cand m-am trezit aceeasi durere persista si am verificat spatele din nou, asteptandu-ma sa nu gasesc nimic si sa cred ca a fost doar un alt vis, insa erau acolo. Aceleasi oase cu puf si pene. M-am ridicat si m-am dus in fata oglinzii. Am cazut in genunchi in fata ei aproape lesinand din nou la vederea a ceea ce imi crescuse din spate. Mari, negre, cu pene lucioase, doua aripi de pasare, negre  se intindeau de sub omoplatii mei pana la podea, maturand cu penele pe jos. 

Reclame