Am stat seara de vorba cu vantul.
In timp ce fumam o tigara,ii ascultam cuvantul.
Apoi zambea cand ii spuneam ca mi-e dor de lume.
Imi spune: „Da,si mie.
Dar poate,cine stie?
Nu toti ramanem cu cei ce-i iubim.”
Ii zic
„Si-atunci care-i scopul nostru?
De ce mai traim?
Mi-a explicat ca lumea s-a-ntins pe-o farfurie,
Iar timpul isi alege pe cine vrea de-acolo.
Il tine,-l iubeste ca pe-o jucarie
Draga. Imi zice iar:
„Dar cine stie?
Nu toti ramanem cu cei ce-i iubim.
Nici macar timpul nu poate sa-i re-nvie.”
Reclame