Te urmăream îndepărtând de pe caiete scrisul.
De ce minți mutând cuvinte în sicrie?
Ascultă cum se-ncurcă prostul ce nu știe
Că pentru tine noapte scriu până termin tot pixul.
Și fugi cu ele cau un hoț ascuns de ochii mei,
Le arzi, le-ngropi și-mi râzi mie în față
Că eu n-am cu ele ce să fac în viață,
Că trebuie să rămân doar cu secrete și idei.
Să renunț n-am cum căci ele-mi sunt esență
Iar timpul, libertatea, zâmbetul și mândria
Sunt tot. Nu fericire, rămân cu bucuria
Că tu mă motivezi să scriu dar prin absență.
Reclame