Iti scriu o poezie despre viata.

Despre-acea magie de la apus

cand soarele se scufunda-n gheata

Si rasare dintr-un morman de zapada.

Ca pe o prada o urmarim.

Subtil,neobservati, traversam pe partea stanga a strazii

si calcam in aceeasi balta.

Zeci de oameni, nederanjati,

Privesc uimiti cladirea-nalta.

N-am vazut nimic concret.

Abstractia scapa de sub control discret

Si ne cerne pe noi ca firele de praf.

Incep un nou paragraf.

Trag linie.

Virgula. Punct.

Aforisme cazute din cer ca animalele cu aripi intinse pe soaseaua gri

Cu dare rosii, lansate in relfezii azurii.

Spre soarele de la apus, in gheata am plecat.

Ma gasiti acolo escaladand un ghetar.

E secolul rece la care se-opreste acul minutar.

Reclame