Traiesc in Romania. Sunt romanca si sunt al dracului de mandra de asta. Am vazut recent o postare pe facebook al unei doamne care a luat un taxi catre Piata Victoriei. Cand taximetristul a vazut-o cu pancarte si copii dupa ea, i-a oferit cursa gratis, spunand ca: asa face el cu primul om care urca in masina sa mearga la protest si ca asa mai fac colegii lui. Multe alte povestioare asemanatoare am tot auzit si citit, despre etica, respect, ajutor, sustinere, iubire, patriotism, caldura sufleteasca si determinare. Multi oameni dispusi sa ajute in orice modalitate si parca-mi creste inima de bucurie cand vad ca, dupa 73 de ani de plumb, intr-o societate crescuta pe principiul „fur cat pot pentru ca trebuie sa supravietuiesc”, vad oamenii cu infloresc unii langa altii si nu doar la proteste. Vad oamenii cum devin mai buni unii cu altii, cum, intr-un final, se definesc pe ei insisi ca romani si ca, in aceasta lupta determinata cu sistemul, isi lasa masca uracioasa, neprietenoasa si ursuza sa cada, renunta la superficialitate si pun mai mult pret pe valorile morale. Bunatatea a exista mereu in fiecare dintre noi si ma bucur ca ma numar printre cei care lupta, nu doar impotriva sistemului, ci si pentru dreptul lor de-a fi oameni buni, curati cu sufletul, frumosi in gandire si puternici.

De foarte multe ori ajunsesem sa ma intreb „mama, de ce m-ai nascut in Romania?” si sa-mi doresc sa fi plecat departe, lasandu-ma cu-n sentiment de vinovatie in inima.  Acum realizez ca sunt mandra ca m-am nascut in ’95, in tara asta, ca sa pot fi martora la spectacolul acesta minunat. Primavara asta nu infloresc doar copacii, infloreste toata Romania. Cu mana pe inima spun: Te iubesc, Romania. 

Reclame